Semeni vant, culegi furtuna! „Invataturile” lui Berlusconi pentru omologul sau Boc

Ce i s-a
intamplat Italiei in ultimele zile poate pati si Romania, afirma analistii
economici, care spun ca orice demers cu iz electoral in perspectiva alegerilor
din 2012 ne poate aduce in pragul falimentului.

In Italia, cearta
dintre premierul Berlusconi si ministrul sau de Finante, Giulio Tremonti, pe
seama planului de austeritate a adus CDS-ul tarii (prima de risc) la un nivel record,
iar randamentul obligatiunilor a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 14 ani.
 
In esenta,
Berlusconi ar fi vrut ca [b]planul de austeritate sa contina mai multe reduceri
de taxe[/b], in timp ce „zbirul” Tremonti insista pe [b]cresterea
impozitelor si reducerea cheltuielilor[/b].

Potrivit
analistilor, demersul lui Berlusconi a mirosit, de la o posta, a interese
electorale. Premierul ar fi vrut „sa mai dreaga busuiocul ”
reformelor, in perspectiva alegerilor generale care il asteapta in 2013.

La Bucuresti, in 2012, urmeaza alegerile. „Sper ca politicenii romani sa
inteleaga adevarata dimensiune a crizei italiene”, afirma analistul
economic Cristian Dinulescu.

„O simpla disputa pe tema masurilor de austeritate
a declansat o furtuna. In
Romania, daca anul viitor se vor lua masuri cu caracter electoral, ne putem
astepta la ce e mai rau. Iar Romania nu e Italia. [b]Noi putem oricand sa
ajungem in faliment[/b]”, a declarat analistul.

La randul sau, Lucian Anghel, economistul-sef al BCR, a declarat ca „daca
discutam de ingrijorari, nu trebuie sa uitam ca Romania era vazuta acum doi ani
ca „Argentina de pe Dunare”. Am fost pedepsiti, pusi la colt, dar
ne-am facut temele si ne-am revenit. Este important sa ne tinem de parcursul
prevazut in acordul cu FMI si UE”.

Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal, avertiza, de altfel, anterior,
ca „orice derapaj de natura electorala in 2012 va fi taxat fara mila de
piete „.

„Perceptia investitorilor privind Romania s-a imbunatatit, insa [b]totul
atarna de un fir de ata[/b]”, a mai declarat acesta. 

[b]Istoria unei “furtuni
intr-un pahar cu apa”[/b] 

Criza din Italia
a inceput dupa ce seful guvernului de la Roma s-a luat la harta cu ministrul
sau de Finante, Giulio Tremonti, pe seama planului de austeritate propus
de acesta.
 
„Nu este un
jucator de echipa si crede ca este un geniu in timp ce toata lumea este
cretina”, [url=http://www.cnbc.com/id/43721972/]a declarat Berlusconi[/url]
despre ministrul sau, un personaj cu o reputatie foarte buna in comunitatea
financiara mondiala.

Declaratia a venit intr-un moment in care Italia se pregatea sa imprumute de la
investitori 6 miliarde euro. Cu alte cuvinte, moment mai prost nu si-a gasit sa
isi atace propriul ministru. Iar speculatorii abia asteptau un nou scandal,
dupa ce clientul lor favorit, Grecia, isi pierduse din atractivitate.

“Pietele financiare folosesc Grecia drept scuza pentru atacarea euro”, se
plangea, luni, ministrul de Finante elen Evangelos Venizelos.
 

Ce a urmat?
Intr-un demers mediatic spectaculos prin expunere si viteza de propagare la
nivel international, [b]Italia a devenit, peste noapte, noua „oaie
neagra” a zonei euro[/b]. Argumentele erau vechi, arhicunoscute, insa,
prezentate cu titlu de senzational, au alimentat temerile investitorilor.

Pe scurt, s-a scos in evidenta ca Italia are cele mai mari datorii din UE, de
1800 miliarde de euro, ce reprezinta 120% din PIB si ca, avand in vedere
tensiunile de pe scena politica italiana, nu este exclus ca [b]Italia sa o ia
pe urmele Greciei[/b]. Televiziunile, inclusiv cele din Romania, au vorbit
despre defaultul Italiei (faliment), despre faptul ca Italia e in colaps, ca
urmeaza o adevarata apocalipsa economica, in care vor intra, cat de curand, Spania si chiar Franta.

Pe pietele internationale, CDS-ul Italiei (prima de risc) s-a depreciat
vertiginos, de la 200 de puncte vineri, spre 238 de puncte marti, o cadere
incredibila pentru a patra economie ca marime din UE.  Randamentul
obligatiunilor italiene pe termen de zece ani a depasit 6%, cel mai ridicat
nivel din ultimii 14 ani.

Ca intr-un [b]castel de carti de joc[/b], s-au depreciat aproape instantaneu si
obligatiunile portugheze, spaniole, romanesti. Pana si
obligatiunile germane, considerate cele mai sigure din lume, au atins minimul ultimelor
sapte luni.

Evolutia speculativa s-a simtit pe bursele din intreaga lume, inclusiv la
Bucuresti. Iar cum [b]o veste rea nu vine niciodata singura[/b], dincolo de
impactul crizei italiene, am asistat la o retragere masiva din pietele din
regiune a unor sume importante, fapt care a dus monedele emergente, inclusiv
leul, pe un trend puternic de depreciere.

Dupa o zi cu adevarat nebuna in pietele financiare, realizand consecintele
declaratiilor sale, premierul Berlusconi a iesit la televiziune si a dat
asigurari ca planul de austeritate va fi pus in practica fara sovaieli.

„Masurile de reforma care vor fi discute in Parlament vor accelera
reducerea datoriilor si vor echilibra bugetul de stat pana in 2014”, a
declarat premierul Italian marti seara, incercand sa calmeze spiritele.
[img=1894][/img]

[b]Un atac speculativ[/b]

Ca a fost un atac speculativ, au inteles, pana la urma, si cei mai zelosi
analisti dornici sa vada „sange ” in pietele financiare. Miercuri,
CDS-ul Italiei s-a apreciat cu 3%, iar bursele s-au calmat.

O mana de ajutor a dat si Moody’s care a a anuntat ca „situatia din Italia
este „relativ stabila” si ca “nu exista motive ca o contagiune a
crizei din Grecia sa ajunga in Italia”. Si asta in conditiile in care
[b]Italia n-ar avea probleme sa isi plateasca datoriile[/b].

„Trezoreria italiana are o marja de manevra, multe din titluri au o
maturitate pe termen lung si, chiar daca spreadurile cresc, plata datoriilor
este sustenabila”, a declarat analistul Moody’s, Alexander Kockerbeck,
intr-un interviu pentru Il Messaggero. Acesta a afirmat ca [b]”furtuna
italiana” a fost declansata de luptele politice interne[/b].

Si FMI a iesit cu un mesaj de calm. Intr-un comunicat de presa dat publicitatii
miercuri, Fondul a salutat noul angajament facut de premierul Berlusconi,
afirmand ca, chiar daca datoria Italiei suscita nelinistea investitorilor, tara
a strabatut deja o buna parte din drumul spre echilibrul bugetar.

„Italia si-a ‘indeplinit confortabil obiectivele bugetare in 2010’, cu un
deficit de 4,5 % din PIB, fata de 5 % vizate, si tendintele bugetare pozitive
s-au prelungit in cursul primelor luni ale anului 2011”, noteaza
rezumatul.

Interesant este ca FMI a insistat ca „o reechilibrare durabila a bugetului
ar trebui sa se sprijine mai intai si mai ales pe o rationalizare a
cheltuielilor, bazata pe prioritati clare”. Cu alte cuvinte, [b]FMI i-a
dat peste nas premierului in disputa cu ministrul sau de Finante, Giulio
Tremonti[/b].

Planul de austeritate, care ar urma sa se deruleze in urmatorii 3 ani, prevede,
printre altele, inghetarea salariilor din sectorul bugetar, cresterea varstei
de pensionare, majorarea TVA cu un punct procentual, introducerea unui impozit
progresiv pe venit de la 20 la 40%, unificarea taxei de profit la 20 la suta in
2014 si cresterea impozitelor pe contractele financiare.

Autoritatile spera sa faca astfel economii de 47 de miliarde de euro si sa
ajunga la un deficit zero pana in 2014.